Sunt momente in care existenta mea ia intorsaturi la care ma uit paralizata, fara sa inteleg de ce nu ma autodepasesc motric si nu o tai mancand pamantul din fata panoramei care imi arunca in fata auto-reflectii pe care nu vreau sa le vad. Ce inceput plin de regurgitari filozofice. Mi se intampla mereu sa scriu fraza si sa o recitesc, ca sa vad cum da, cum se citeste. Asta inseamna ca scriu ca sa se citeasca. Si daca scriu ca sa se citeasca insemna ca imi pasa de ce se crede. Insemna ca scriu ca sa se creada. Posibil.
Sunt lost asa cumva intre "by the rules" si "by my rules". Asta e mood-ul in ultima vreme. Trebuia sa ma regasesc pana la 25, nu? Asa ar fi trebuit. Says who? Unde scire asta? Si daca scrie undeva, de ce nu citim printre randuri sau de ce nu rescriem? Pentru ca nu avem timp. Eu zic ca timpul nu ne are pe noi. Ii suntem indiferenti. Sa dam foc la calendare si sa smulgem limbile la ceasuri. Probabil ca o sa se gaseasca vreun destept care o sa isi noteze data si ora si o sa moara cu clepsidra in dinti ca sa nu piarda reperele. Sa stie el....Si ca el, multi altii.