Miss you too....

A: Shtii ca eu nu ash putea fi niciodata hot? Nu talhar, hot! E ala care intra in apartamente si fura chestii valoroase, hot in adevaratul sens al cuvantului. Pentru restul exista denumiri anume: talhar, pungash, ciorditor, etc… dar parca hot e exact ala care intra noaptea in casa in timp ce lumea doarme, se tupileaza dibac shi pleaca lasand intotdeauna usha deschisa si un pic de dezordine, iar cand te trezeshti iti dai seama ca te’a vizitat un hot. Nu usi sparte sau nush ce alte mizerii cu tenta violenta, nu ! Alea sunt de spargatori. Deci, ca sa revin, eu nu as putea face asta pentru cel mai banal dintre motive: imi clickaie picioarele, iar asta cred ca e trasatura nr unu pe care un hot trebuie sa o aiba: silent feet. Mie imi troznesc cand incerc sa ma tupil si ash fi desconspirat una-doua. Deeeeci.. adio vise de hotie, bogatie, cautat in frigider. Ramane talharia da parca nu e acelashi lucru, nu crezi ?

B: Un talhar non-silent feeted, are un dezavantaj. Faptul ca nu a putut niciodata sa depaseasca minusul cu care natura l-a pedepsit. Nu e nici talhar of his own choice si nici hot desavarsit si desemnat de natura. E asa, o categorie de nisa, un surogat de performer pentru ambele ipostaze. Nici cal, nici magar; Nici hot, nici talhar. O postura trista in ambele scenarii. Un hot care nu se poate furisa si un talhar care iti da in cap pentru ca nu e in stare sa iti umble cu grija prin casa atunci cand tu dormi. Da pe de alta parte ce sa faci? Sa te lasi de meserie?

A: E oarecum ingrata postura lui intr-adevar. A vrut intotdeauna sa fie hot si nu s-a putut… acum e talhar dar nu merge nici asa…si de meserie nu se poate lasa. Aparent simplu : se lasa de talharie si nu se uita in spate, poate chiar incearca o meserie…sau, se tine de talharie. Sigur, nu-i hotie, dar nici nine to five nu e si nici nu-i chioraie matele. Poate doar un junghi din cand in cand, nimic insurmontabil. Si…ca orice dilema ce se respecta: aparent complexa, in esenta banala.
B: Un scop depinde de initiatorul lui si atunci, desigur si "a da in cap cu burta plina" poate fi un scop. Nu neaparat unul nobil sau de urmat, dar un scop. Sigur ca exista optiuni si sigur ca liberul arbitru este cel care poate stabili un ranking al dilemelor pe scara complexitatii; la randul ei arbitrara, insa analizand lucrurile la rece: sa freci menta cu jungiul in coasta, asteptand sa plece un 9 to 5er catre domiciliu pentru a-l putea incaibara, riscand sa fii prins asupra faptei, tradat fiind de niste membre disfuncte si zgomotoase, care te impiedica sa actionez intr-o incinta pe timpul noptii fara neplaceri, pentru ca a doua zi de dimineata sa intrii in farmacie ca sa iti iei un unguent antiinflamator de la aceeasi vanzatoare, careia acum ceva timp i-ai dat in cap la lift si care si acum te cauta pentru a da o mana de ajutor celor de la sectia din zona care te cauta cu infrigurare atunci cand isi aduc aminte sau cand primesc cate un telefon poate chiar de la ea, de la farmacista care anunta entuziasta ca a reperat suspectul, sau nu te cauta deloc pentru ca si pe ei ca si pe 99,9 la suta din restul Universului ii dore fix in partea dorasa de entitatea pe care o intrupezi la nivel reprezentational...... toate astea cum sunt comparat cu ce intelegi tu prin 9-5er's life? :)

A: Nici nu stiu sa-ti spui. E pictat atat de complex tabloul asta ca nici autorul nu mai stie daca trebuia sa fie o pajiste sau un deal, cu atat mai putin ce sentiment vroia sa exprime. Nici nu conteaza, exercitiile de imaginatie nu urmaresc rezultatul, ci desfasurarea. Asa si hotul…vocatie, talent, karma...ce mai conteaza ? linia o trage el seara dupa obisnuitul cotidian al lui si ii iese cu plus de fiecare data. Bine, mai iese si pe minus odata la nush cat timp, dar asta doar pentru ca a calculat greshit. Nu’i nimic : mai baga o fisa si iese.
B: Baga fisa si asa cum atcipa rezultatul e pozitiv. L-a dorit pozitiv si asa si este. Isi spune multumit, impaunandu-se in fata oglinzii: "Cine rade la urma, rade mai bine!"Si vin si zic: Ai ras vreodata la urma? Si daca da, ai ras mai bine? Mai bine decat cine?Eu nu am ras niciodata la urma. Si pana una alta,... care urma?

A: Bine spus! Mare lucru si cu parerile astea : te trezeshti, mananci, bei, ieshi la citirele, dansezi, dormi, samd…si-ntre toate ai pareri. Sunt ale tale, nu le ia nimeni, poate nici nu le vrea si oricum nu sunt de dat. Asta e. N-ai de ce sa nu le ai, tot le ai, te le vei avea, tot le zici, tot nu skimba nimic. e bine daca te shi doare’n’cur de ale celorlati si de parerile lor despre parerile tale. Ca hotul/talhar gen, categ de nisha.

B: Asa e, si totusi eu personal am un talent rar de a ma enerva din diverse cacaturi, si in general pe baza parerilor exprimate ale tuturor incompetentilor care au senzatia ca au descoperit sensul vietii si au orgasme de revelatii in cascade la fiecare deschidere a propriei guri, de cele mai multe ori cu scopul de a debita un non sens pe post de citat revelator pentru destinul omenirii.

A: Eh, te implici prea mult ! Daca vei fi intotdeauna afectata de mizeriile din jur si de toti oamenii lipsiti de valoare si principii, de toate situatiile pe care nu poti sa le schimbi dar in care te implici involuntar, depersoane care cauta valori superficiale in tot ce vad si se multumesc doar cu asta, de oameni care ishi formeaza parerile dupa cum bate vatul si imaginea de sine la fel..atunci unde vei ajunge ? Iar chestia cu etichetatul e incorecta : eu imi formez parerile catinel, catinel.
B: Mi-as dori sa pot sa fiu asa cum spui tu, "nesimtitoare" la lucrurile si la reactile diverse ale oamenilor din jurul meu. Somehow tine de structura fiecaruia. Sunt avantaje si dezavantaje in ambele optiuni. Acordand atentie tuturor faptelor sau fiintelor care isi pun amprenta chiar si la nivel superficial asupra existentei mele zilnice, I get to understand better o gama ampla de mecanisme rationale, afective etc. Se creaza precedente, pe care ulterior la folosesc in reactiile mele, reusind sa ma pliez pe tot felul de contexte pentru care am adunat informatii si am setat involuntar tipuri de feedback. Do I make sense to u? E adevarat ca trec totul prin filtrele emotionale proprii, which can be frustarting and demotivating from time to time, insa what's the point of living intr-o lume proprie, ghidata de niste principii egosentriste, care te tin departe de digging inside of the meaning of the real world. Dono, afterall it's a matter of choice. Etichete toti punem. Mai devreme sau mai tarziu. Mai trist e cand le lingem pe spate dupa sistemul de inchidera a plicurilor comuniste. Le lingem, le lipim dupa care ne chinuim sa le desfacem de pe sticla racaindu-le cu unghia. Ti se lipesc degetele de sticla in contact cu lipiciul amestecat cu propria saliva, un amestec unic care troneaza pe sticla violata si fara identitate pentru tine, din cauza ta.

A: Altfel spus : inveti din viata. Asa suna mai bine si e la fel de adevarat..si optimist fara a fi retard.Etichete.. discutie lunga, argumente de amble parti, situatii, exemple, motive… fara rost. nu de eticheta e vb pana la urma. e de sticla.

B: Ti-e cam dor de mine asa de stai tu sa ma conversezi pe subiecte fara noima ... sau ma insel?

A: Da mei, mi’e dor de’mi clickaie chisherele :D auzi !! fara noima…

It was this way. :) Never got out of service after that. Still recovering. Bliss.

FUCK Valentine’s Day!

Am trecut de baricada miserupistilor. Sunt de aceeasi parere cu frustratii, cu patriotii si cu cei care nu au simtit fluturi ever, in zona abdominala.; ca, stiti, astea sunt categoriile care blameaza in gura mare SF. Valentin.
Frustratii sunt aia care anu’ asta suna disperati pe cei din aceeasi categorie, intreband incet ca sa nu auda careva: “Maine e Valentine’s Day, ce dreacu’ facem?” Colegu’ de frustrare raspunde tot in a low voice “Nu stiu, vroiam sa te sun si eu!” In general, daca cei doi se si intalnesc intr-un spatiu cat mai putin expus privirilor denigratoare de “fara sot” pe 14 februarie, isi povestesc despre acel cineva, care la un moment dat le-a dat sansa sa nu fie in aceasta tagma ingrata; the lonely hearts.
Patriotii sunt aia care au ceva cu ziua in sine si cu faptul ca e “a scarbelor de americani”, care nu ne impun ei noua nimica, ca ii ia mama dreacu, fir-ar mama lor a dreacu de polirasiali care asa au de toate, de supraponderali imputiti si fara tara! Deci un alt soi de frustrare, manifestata prin sustinerea Dragobetelui.
Ulima categorie - Aia care nu au simtit ca li se taie genunchii la vederea fetzei sau la atingerea cuiva, care nu au indrugat replici idioate, aproape incoerente atunci cand acel cineva a sunat , sau mai rau, a raspuns la telefonul pe care tocmai “incapabilul de a lega un discurs coerent” l-a initiat. Si pe astia ii inteleg; pentru ei Valentine’s Day e o dulcegarie ieftina sau un “de ce nu, daca te conduce spre dormitor pe 15 al lu Februarie, sau cu putin noroc, chiar in data de 14? “
So, astia sunt cei carora m-am alaturat in categoria “frustrati” – FUCK Valentine’s Day! Si sper ca, daca maine voi fi fortata de imprejurari sa traversez Magheru, sa nu vad prea multe cupluri care au senzatia ca numai ele exista pe pamant si ca viata nu poate fi traita decat “together forever”. Sper sa nu vad prea multe fete fericite pentru care Valentine’s Day e un pretext in plus sa isi spuna de 1000 de ori “te iubesc” si sa faca schimb de cadouri dragutze.

Am un talent rar de a ma enerva din diverse cacaturi. Si mai talentati sunt anumiti cacati, maxim dotati cu abilitatea de a-mi impnge la apogeu irascibilitatea sistemului nervos. As vrea sa fiu leguma cateodata, incapabila sa reactionez. Mi-as dori sa ma scald intr-o nesimtire caracteristica oamenilor fericiti 100 % si, in consecinta, sanatosi. Or exista tratamente de inducere a prostiei, de declansare a ei? Si da, afirm sus si tare ca neuronii in numar peste medie sunt cauza surmenarii mele. Gandesc prea mult. Shoot me si sa ma eticheteze ala de nu e deacord cu “lipsa de modestie”. I call it self awareness.

Fuck female Marketing Managers de factura provinciala that lack cateva sigurante la mansarda!

"My true friends have always given me that supreme proof of devotion, a spontaneous aversion for the man I loved." :)))

"Daca stau-sunt easy, daca fug-sunt fraiera, mai bine ma fac ca ma impiedic! :))"



Imi spunea cineva, si analizand ulterior, mi-am dat seama ca e mult adevar in chestia asta. Conteaza enorm perceptia initiala, iar perceptia poate fi influentata. Usor. Sau mai putin usor, da' se poate. It takes to be smart enough, astfel incat sa nu incepi cu stangul. Ce se incepe prost, se repara greu. Important e obiectivul. It's a game. You make the rules, si daca nu le faci, poti sa le schimbi. ;)