"My true friends have always given me that supreme proof of devotion, a spontaneous aversion for the man I loved." :)))

"Daca stau-sunt easy, daca fug-sunt fraiera, mai bine ma fac ca ma impiedic! :))"



Imi spunea cineva, si analizand ulterior, mi-am dat seama ca e mult adevar in chestia asta. Conteaza enorm perceptia initiala, iar perceptia poate fi influentata. Usor. Sau mai putin usor, da' se poate. It takes to be smart enough, astfel incat sa nu incepi cu stangul. Ce se incepe prost, se repara greu. Important e obiectivul. It's a game. You make the rules, si daca nu le faci, poti sa le schimbi. ;)

"Laura non c'è, è andata via
Laura non è più cosa mia
E te che sei qua e mi chiedi perchè
L'amo se niente più mi dà
Mi manca da spezzare il fiato
Fa male e non lo sa
Che non mi è mai passata
Laura non c'è, capisco che
È stupido cercarla in te
Io sto da schifo credi e non lo vorrei
Stare con te e pensare a lei
Stasera voglio stare acceso
Andiamocene di là
A forza di pensare ho fuso....."

Sweet ambiguity = it's feeling addiction through your blood, though you have tried quitting, when in fact you never really wanted to quit.
One is the Queen/King of her/his only Vice, the sweetest, the deepest, the blissest ("bliss" can bare comparison degree in this context), the one that makes one drool for more and can't have enough.
Though ambiguous, though unexplained the Vice has grown inside one in time because of an inner need of it, latent, existing, urging for it. Sweet ambiguity is Love, is the feeling we all tried to explain at some point of our life; so indefinable, so mystic and sublime, so recognizable!
Sweet ambiguity is a syndrome! A malady!
For me it’s generalised! Critical … :D

VEGETARIANA CONVINSA!
(...convinsa de EL, un scurmator, ratan get-beget!)

"DE CE SA IEI TOT PORCU' PENTRU UN CARNAT?"

V-ati dat de mult ori rotunde in cadrul intalnirilor putin sectante, de femei independente care si-au rupt plamanii in cor noaptea anterioara, in club, pe Gloria Gaynor. Surviver-itelor! Bravo fetelor!

As zice mai degraba "De ce sa iei carnatul unui porc?" - asta cred ca ne-ar "glorifica" putin si nu in stilu' Gaynor, lame-Gaynor, ci in ideea ca ne cam lipseste demnitatea. Ar trebui sa o recuperam si sa umblam cu ea in piept in loc de "una anima" facuta zdrente de posesorul carnatului, pe care ne batem cu pumnii in cutia toracica goala, ca l-am vrut doar in scopuri practice, in scopuri porcine.

Iesiti din cocina! Cocina e a lui!
Nici macar nu e a voastra; asa ca nu mai jucati tontoroiul prin balegar cu mainile in aer si cu un zambet plin de subinteles, foarte studiat pe figura zbierada: "First I was afraid, I was petrified...!"

Ia deveniti voi vegetariene! Invatati ca (cacofonia e in context) carnea va cade greu si costa mult, ca de aia nu mai aveti nimic de dat. Nu sunteti convinse ca e stilul de viata pe care il vreti? Mai faceti un Craciun in stilul citat la inceputul post-ului si eu zic ca va convingeti for good ca tre' sa dati iama la Gradinar.

Macar baiatu' asta are castraveti, si pe care nu trebuie sa i-i vindeti voi, ci doar sa va bucurati de oferta lui generoasa. Ea specializati-va voi pe andive, pe morcovi. Gradinarii sunt baietii cu obraz subtire si oferta nu implica indigestii. Prea multa tocatura! Da' luati, ca poate in exces duce la o toxiinfectie; poate va lecuiti de ratani!

Eu intre timp nu mai cant cu voce tare textu', biblia, guide-line-ul prin cluburi; desi imi suna in creieri fiecare cuvant de cat l-am repetat, nu ma mai mint.

Imi scarpin bubele in urma alergiei si am inceput sa ma uit stanga-dreapta dupa GRADINAR!

CINE RADE LA URMA, RADE MAI BINE!


Se intoarce si imi spune teatral:

" O sa vezi, cine rade la urma, rade mai bine!"

Si vin si zic:

Ati ras vreodata la urma? Si daca da, ati ras mai bine? Mai bine decat cine?

Eu nu am ras niciodata la urma. Si pana una alta, care urma?

Consolativ asa: "Cine rade la urma, rade mai bine!" Jesus! Ce porcarie! Mi se pare ca se refera la un film la care toata lumea din sala se simte super ok, rade pe tot parcursul comediei respective, iar tu, al de te impaunezi articuland vorbele astea de duh, stai ca un aneu constipat in fata ecranului si nu razi, imun la hohotele celorlalti, iar la urma, te duci acasa si te tavalesti de ras incercand sa reconstitui in capsorul tau sec scenele/dialogurile
spumoase. Ce-ai mai ras! Bravo!

Radeti la inceput si pe parcurs si daca vreti radeti si la final!
Da' nu la urma, cand nu mai conteaza si nici nu mai stiti de ce radeti!

Radeti cu pofta si daca nu aveti pofta, v-ar sugera unii ca "Pofta vine mancand." Mancand cacat. Pe asta se bazeaza cei care se iubesc ascultandu-se vorbind. Si vor mai mult, le e mai pofta! Si mananca. Inghit. Cu lopata. Grea lopata! M-a cocosat si pe mine de cateva ori, de cate am poftit asa, tot mancand. Da mi-am pus pofta in cui. Ce chestie! Ma intreb: Frigidele de ce nu iau din cui pofta agatata probabil acolo de ursitoarele lor cinice? Poate odata ce ai pus o pofta in cui, nu mai poti lua inapoi.Si ce daca?!?! Atunci oricum nu mai poftesti, ca nu mai ai pofta. Pofta, pofte. Suna ca ce ziceam mai sus ca mananca unii ajutandu-se cu lopata! Suna a "afte" sau, ma rog,
similar.

O sa imi bat maine doua cuie deasupra patului; vreau sa ma las de fumat si de lopata; prea mananc cu pofta!